Şerbănescu E Aur

Sunt planta Noni strălucitoare, în drum neoprit spre soare. Sunt o citrică şi-un bun, sunt parfumul cel mai fin, sunt frumosu-n chip de floare, sunt fata fără complexe. Şi multe altele, căci de partea mea e arta, sunt scenariile, e întregul Otopeni, cu aeroport, cu pod, cu Mini Prix cu tot, cu DN1 şi cu cartierele de rezidenţiale. De partea mea e muntele şi e marea, sunt mareele şi păsările şi animalele şi televiziunile şi şasiurile şi expoziţiile şi ficatul, pancreasul, splina, inima, rinichii, plămânii şi gâtul. Ah, gâtul tău, Big, că doar tu nu mă bagi în seamă!

Pistil

Frumoasă şi Artistă

Azi sunt o frumoasă şi o drăguţă. Sunt cea mai tare artistă iubitoare de frumos şi de flori de pe planetă. Am pictat o abstracţie de-o concreteţe nimicitoare, cum nici Salvador n-ar fi putut face nici măcar în visele lui cele mai frumoase. V-aţi prins la cine mă refer? Sunteţi deştepţi.

Totul e atât de scenaristic în viaţa mea, care e a mea şi-a ta şi-a altora, dar e mai degrabă doar a mea, că-i viaţa mea, ce pana mea? Cred că nimeni nu trăieşte mai intens ca mine mondenitatea. M-am plimbat prin oraş cu bicicleta fără oglindă, ca să nu văd când întorc toţi capul cu invidie disimulată. Sunt o pictoriţă fericită şi odihnită.

Am mintea atât de strălucitoare încât caut pe cineva cu care să măiau în gât. Poate chiar cu tine, care citeşti acum textul meu magnific. Dar n-o să-ti dau satisfacţie. Nici ţie şi nici vouă şi nici altora, pentru că îmi văd de viaţa mea şi de arta mea, nu de personalitatea altora.

Asta's Eu

Diva Şi Şobolanul

Sunt o Nonuleasă corifeică, dar şi artistă cât cuprinde. Lumea se dezice de mine, sunt respinsă şi batjocorită, chiar terfelită, iar oamenilor le creez o autentică scârbă pentru că sunt tronară. Dar eu am arta şi frumuseţea de partea mea, în timp ce scenariile pe care le concep ating adâncimi imense. Pictez abstract şi scriu concret, cu o sinceritate dezarmantă, chiar dacă ceea ce spun deranjează. Poate de aceea mi se spune şi Nebuna, pentru că îmi place dreptatea şi adevărul. Adevărul este în cazul ăsta că mister Big, care m-a aruncat precum o zdreanţă, e un şobolan.

Nu ştie ce-a pierdut!

Fata Moşului în Moşia Fetei

Astăzi sunt fericită ca o fată odihnită. Am auzit o poezie formidabilă care mi-a invadat sufleţelul de o frumuseţe incontestabilă în mărinimia ei incandescentă. A fost ca şi când m-aş fi dus la teatru şi mi s-ar fi oferit, aşa, în scenariu, ca interactivitate cu publicul, o oră sau o jumătate de oră de saună gratis, sau mai bine spus un lichior de căpşuni cu glazură de zahăr pe margine paharului. Ca să nu mai amân momentul în care voi reproduce o parte a poeziei despre care nu doar vorbesc, dar şi pulsez, o scriu chiar acum, amintind că am intervenit şi eu pe ici, pe colo şi am îmbunătăţit substanţa versurilor, care aveau metrică, aveau dada, dar nu prea aveau substrat. Acum au, datorita mie.

Flori Frugale

Poezie târzie

Un moş avea o drişcă-că, o drişcă-că, o drişcă-că,

Un moş avea o drişcă-că, ş’un falnic armăsar.

Şi ce era sub drişcă-că, că mişcă-că, că mişcă-că,

Şi ce era sub drişcă-că? Ceva lung şi bizar.

Frunzuliţa bobului, era coada calului.

Dar de mare ce era, sub drişc-se bălăngănea.

Soarele bătea-ntr-o parte, fata se dădea l-o parte

Drişca-nainta domoală, moşul a intrat în boală

Coada a înţepenit, apoi fata a pornit

Pe cărarea vieţii sale, plină de scenarii goale.

Eliptice Poetice Ermetice Fatidice

La Mea

Care-i Nona din Carei

Se te Nona dumneaei,

Vrei să vrei, dar nu prea vrei,

Dintre părţi, pe un’ s-o iei

Să te-ntorci în None-moi

O-hi ho şi o-ho-hoi

Ca atunci la Dorohoi

Cât a mers, am fost noi doi.

Roze Tare

Mai Proastă ca Urâţenia, Mai Urâtă ca Prostia

Sunt o nemernică şi o netrebnică pentru care arta este totul în viaţă. Desenez şi colorez, pe oameni să-i înveselesc, dar ei mă privesc cu scârbă nedisimulată şi spun cuvinte greu de suportat, chiar şi pentru o superfemeie ca mine. Dacă sunt urâtă nu înseamnă că sunt şi oribilă. Se spune că pentru fiecare feminină există un bărbat, măcar unul, dar bun. Acela a fost Big, dar s-a dus pentru că mi-am bătut joc de el rău de tot, lăsându-l să mă calce în picioare.



Flori de Mucegai

Preiau asupra mea ce a făcut el, adică ce a greşit EL cu majuscule. Dar mi-a lăsat un gol în sufletul meu uscat, un gol şi o dorinţă neţărmurită de artă. Artă care e viaţa mea, cu tot ce-i bun şi mai ales rău în ea.

Ca O Proastă, Dar Ce Proastă!

M-am simţit ca o dobitoacă, iară şi iară! Am fost pe terasă, îmbrăcată cel mai bine din cum mă pot îmbrăca eu şi am aşteptat să văd reacţii, dar se pare că sunt invizibilă. Nimeni nu s-a dat la mine, nimeni nu mi-a cerut un foc, nimeni nu mi-a oferit o ţigară, nimeni. Îmi vine să mă bag în gaura cu artă şi să nu mai ies nicicând. Oare ce n-am? Oare sunt chiar aşa de urâtă încât am nevoie de artă să astup golul din mine,  urţena, prostia, incultura? Am nevoie de scenarii ca să scriu despre viaţa pe care nu o am?

Mă simt ca o Şerbănească aNONImă. Noni e alintul meu. Aşa-mi zicea d-nul big pe vremea când aveam norocul să-şi bată joc de mine. Sunt tragică, băieţi, bucuraţi-vă fetelor, că nu sunteţi ca mine.

Nona de colţ

Nimeni nu-i ca mine, dar răţuşca cea urâtă poate că se va transforma în lebăda cea frumoasă, lebăda neagră, cea cu arta, cu florile şi cu fliturile pe care o să le împartă în dreapta şi în stânga.