Când Big se transformă în miere

Sunt zile de noiembrie când aş vrea să fiu iarăşi împreună cu Mr. Big, să petrecem ore lungi şi dulci, prin mansarde haşurate de ploaie, ca în versurile unui cântec fredonat cu pasiune şi profesionalism de Paula Seling. Sunt momente la ceas de seară când aş vrea să fiu tot cu Mr. Big, după ce am petrecut întreaga zi cu el. Sunt duminici anacronice când doar cu Big în minte stau, la umbră deasă de flori, plină de speranţe şi fiori. În fine, sunt momente, nu prea dese, când mi se pare că îl văd pe Big, în toată splendoarea lui, în borcane de miere aşezate pe rafturi de Supermarket. Aş vrea să-l mănânc, lacomă şi pofticioasă, să-l mănânc cu borcan cu tot, pe Big, pentru totdeauna. Ce dobitoacă sunt!

Dulceaţa mea din vis târziu

Aur, Aur, Auriu

Sunt o ploaie de aur care cade peste bătrânul oraş. Ateneul, Arcul de Triumf şi Statuia Aviatorilor se constituie în martori tăcuţi ai căderii mele. Aura mea învăluie magnetic oraşul văzut de sus, pentru a se transforma în artă. Ochii mei sunt cărarea spre tine şi spre desăvârşire. Părul meu este vânt de la miazanoapte ori miazăzi, spre puncte cardinale antagonice, invizibile. Urechile mele sunt antene parabolice îndreptate nesăţios spre sateliţi plimbăreţi. Mâinile mele sunt dorinţa de a apuca ... de a apuca pe cineva, cumva, de undeva, poate în cea mai bună dintre lumile posibile, cu ardoare kantiană şi viteză americană. Picioarele mele sunt imposibila desfacere a unei joncţiuni de nepătruns. Ombilicul meu e buricul lumii sau mai bine zis al pământului. Pieptul meu sunt două dealuri muntoase, cu creste cafenii, desăvârşite. Buzele mele sunt dorinţa de a soarbe, un adânc asemenea, uitării celei oarbe, în cod realmente eminescian. Inima mea e Big. Sunt o Nonă artistică, vie şi de aur. Acuma tocmai cad peste bătrânul oraş, în ritm nestingherit de marş, sub auspiciile statuii Aviatorilor, Arcului de Triumf şi Ateneului. Atâta artă, atâtea flori şi tot atâtea mirări. Sunt o carte deschisă: citiţi-mă!



Aurea Serbanescu: o Nonă totală



Sexualitatea Mea, Placerea Voastră

Când eram ca o vulpiţă, mă vroiaţi cu precădere, dar cu riduri şi cu vergi, m-aruncaţi ca pe-un gunoi! Daca-ţi şti câtă plăcere, evitaţi cu nepăsare, v-aţi opri din aruncare şi v-aţi cere-apoi iertare, boilor şi proştilor, vitelor, cretinilor. Şi din toţi Big este javra, că e-alesul ce respinge şi se uită după alta, după alta diferită şi de mine şi de toate, fiindcă nu-i mereu aceiaşi. Da, sunt eliptică şi poetică şi sinceră şi jalnică, şi dornică şi falnică şi sexi şi bună de tot, atât cât pot. Sunt o artă de femeie, dar degeaba măi băieţi, că mă ofilesc cu zile, ştii tu Bigule, iubite, porcule, tâmpitule? Măi băieţi, de m-aţi cunoaşte, printre flori şi printre arte, ca o scenaristă dură şi o pictoriţă mare! O s-ajung, nu-mi fac iluzii ... o s-ajung şi-o să vedeţi.

Trandafiri Metafizici

Obrăznicătură cu Cultură

Sunt o Nonă obraznică şi sexy, în căutare de aventură autentică pe eşicherul vieţii artistice cu iz de gutuie amară. Aşi fi dispusă să ofer discreţie maximă cui m-ar vrea, dar nu doar aşa, din plictis şi plaisir. Aş vrea pe cineva, cumva, care m-ar agrea necondiţionat, dar adevărat. Aş vrea să fiu iubită dimineaţa şi seara şi noaptea şi iar dimineaţa şi la prânz, în timpul mesei şi după masă, la şcoală şi acasă. Sunt o Nonă sexy şi obraznică, iubitoare de flori şi culori, în căutare de soare printre nori. Viaţa mea e artă pură căci sunt fată cu cultură. Arta'i viaţă, viaţa-i ceaţă, seară, toamnă şi verdeaţă, toată'ntinsă şi bondoacă, fată tocmai bună'n valea seacă, cu hangerul fără teacă. Băieţi, ştiţi cum se zice la teacă în latină? Dar tu, Mr. Big, stii? Caută-mă de vrei să afli, dar s-ar putea să nu mă găseşti, obsesie progresivă ce te am şi nu mă vrei de fraier ce eşti, ca măgarul din poveşti.

Iasomie - tratează infecţii ... ştiţi voi de care ...

M-am întors ca-n puii mei

Cin' credea că nu mai vin s-a 'nşelat de patru ori! O dată, ca niciodată, a doua ca Adobe, a treia cum e aceea şi a patra ca lopata[1]. Fetelor, am venit dinou! Am adus flori din America şi speranţe din Canada. De acum totul s-a schimbat, mai puţin arta, care e viaţa mea. După cum îmi place să confirm, a mea şi-a ta şi-a altora. Asta-i scenariul! Ştiu, sunt eliptică şi egoistă, dar sunt grasă şi sunt tristă. M-am îngrăşat cu opt kile în vara de neuitat pe care îmi doresc s-o uit cât mai repede. Frumuseţea este însă în interior şi ea rezidă peste tot. Flori, fetelor, flori. Şi nu uitaţi de artă, în puii mei ...

---

Cristi Puiu

[1] Propoziţia asta este pusă ca să-mi bat joc de Laci, Csaba, Eva, Jurgens şi Mr Big. Asta pentru că eu sunt Nona şi-mi permit.

Şerbănescu E Aur

Sunt planta Noni strălucitoare, în drum neoprit spre soare. Sunt o citrică şi-un bun, sunt parfumul cel mai fin, sunt frumosu-n chip de floare, sunt fata fără complexe. Şi multe altele, căci de partea mea e arta, sunt scenariile, e întregul Otopeni, cu aeroport, cu pod, cu Mini Prix cu tot, cu DN1 şi cu cartierele de rezidenţiale. De partea mea e muntele şi e marea, sunt mareele şi păsările şi animalele şi televiziunile şi şasiurile şi expoziţiile şi ficatul, pancreasul, splina, inima, rinichii, plămânii şi gâtul. Ah, gâtul tău, Big, că doar tu nu mă bagi în seamă!

Pistil

Frumoasă şi Artistă

Azi sunt o frumoasă şi o drăguţă. Sunt cea mai tare artistă iubitoare de frumos şi de flori de pe planetă. Am pictat o abstracţie de-o concreteţe nimicitoare, cum nici Salvador n-ar fi putut face nici măcar în visele lui cele mai frumoase. V-aţi prins la cine mă refer? Sunteţi deştepţi.

Totul e atât de scenaristic în viaţa mea, care e a mea şi-a ta şi-a altora, dar e mai degrabă doar a mea, că-i viaţa mea, ce pana mea? Cred că nimeni nu trăieşte mai intens ca mine mondenitatea. M-am plimbat prin oraş cu bicicleta fără oglindă, ca să nu văd când întorc toţi capul cu invidie disimulată. Sunt o pictoriţă fericită şi odihnită.

Am mintea atât de strălucitoare încât caut pe cineva cu care să măiau în gât. Poate chiar cu tine, care citeşti acum textul meu magnific. Dar n-o să-ti dau satisfacţie. Nici ţie şi nici vouă şi nici altora, pentru că îmi văd de viaţa mea şi de arta mea, nu de personalitatea altora.

Asta's Eu

Diva Şi Şobolanul

Sunt o Nonuleasă corifeică, dar şi artistă cât cuprinde. Lumea se dezice de mine, sunt respinsă şi batjocorită, chiar terfelită, iar oamenilor le creez o autentică scârbă pentru că sunt tronară. Dar eu am arta şi frumuseţea de partea mea, în timp ce scenariile pe care le concep ating adâncimi imense. Pictez abstract şi scriu concret, cu o sinceritate dezarmantă, chiar dacă ceea ce spun deranjează. Poate de aceea mi se spune şi Nebuna, pentru că îmi place dreptatea şi adevărul. Adevărul este în cazul ăsta că mister Big, care m-a aruncat precum o zdreanţă, e un şobolan.

Nu ştie ce-a pierdut!

Fata Moşului în Moşia Fetei

Astăzi sunt fericită ca o fată odihnită. Am auzit o poezie formidabilă care mi-a invadat sufleţelul de o frumuseţe incontestabilă în mărinimia ei incandescentă. A fost ca şi când m-aş fi dus la teatru şi mi s-ar fi oferit, aşa, în scenariu, ca interactivitate cu publicul, o oră sau o jumătate de oră de saună gratis, sau mai bine spus un lichior de căpşuni cu glazură de zahăr pe margine paharului. Ca să nu mai amân momentul în care voi reproduce o parte a poeziei despre care nu doar vorbesc, dar şi pulsez, o scriu chiar acum, amintind că am intervenit şi eu pe ici, pe colo şi am îmbunătăţit substanţa versurilor, care aveau metrică, aveau dada, dar nu prea aveau substrat. Acum au, datorita mie.

Flori Frugale

Poezie târzie

Un moş avea o drişcă-că, o drişcă-că, o drişcă-că,

Un moş avea o drişcă-că, ş’un falnic armăsar.

Şi ce era sub drişcă-că, că mişcă-că, că mişcă-că,

Şi ce era sub drişcă-că? Ceva lung şi bizar.

Frunzuliţa bobului, era coada calului.

Dar de mare ce era, sub drişc-se bălăngănea.

Soarele bătea-ntr-o parte, fata se dădea l-o parte

Drişca-nainta domoală, moşul a intrat în boală

Coada a înţepenit, apoi fata a pornit

Pe cărarea vieţii sale, plină de scenarii goale.

Eliptice Poetice Ermetice Fatidice

La Mea

Care-i Nona din Carei

Se te Nona dumneaei,

Vrei să vrei, dar nu prea vrei,

Dintre părţi, pe un’ s-o iei

Să te-ntorci în None-moi

O-hi ho şi o-ho-hoi

Ca atunci la Dorohoi

Cât a mers, am fost noi doi.

Roze Tare

Mai Proastă ca Urâţenia, Mai Urâtă ca Prostia

Sunt o nemernică şi o netrebnică pentru care arta este totul în viaţă. Desenez şi colorez, pe oameni să-i înveselesc, dar ei mă privesc cu scârbă nedisimulată şi spun cuvinte greu de suportat, chiar şi pentru o superfemeie ca mine. Dacă sunt urâtă nu înseamnă că sunt şi oribilă. Se spune că pentru fiecare feminină există un bărbat, măcar unul, dar bun. Acela a fost Big, dar s-a dus pentru că mi-am bătut joc de el rău de tot, lăsându-l să mă calce în picioare.



Flori de Mucegai

Preiau asupra mea ce a făcut el, adică ce a greşit EL cu majuscule. Dar mi-a lăsat un gol în sufletul meu uscat, un gol şi o dorinţă neţărmurită de artă. Artă care e viaţa mea, cu tot ce-i bun şi mai ales rău în ea.

Ca O Proastă, Dar Ce Proastă!

M-am simţit ca o dobitoacă, iară şi iară! Am fost pe terasă, îmbrăcată cel mai bine din cum mă pot îmbrăca eu şi am aşteptat să văd reacţii, dar se pare că sunt invizibilă. Nimeni nu s-a dat la mine, nimeni nu mi-a cerut un foc, nimeni nu mi-a oferit o ţigară, nimeni. Îmi vine să mă bag în gaura cu artă şi să nu mai ies nicicând. Oare ce n-am? Oare sunt chiar aşa de urâtă încât am nevoie de artă să astup golul din mine,  urţena, prostia, incultura? Am nevoie de scenarii ca să scriu despre viaţa pe care nu o am?

Mă simt ca o Şerbănească aNONImă. Noni e alintul meu. Aşa-mi zicea d-nul big pe vremea când aveam norocul să-şi bată joc de mine. Sunt tragică, băieţi, bucuraţi-vă fetelor, că nu sunteţi ca mine.

Nona de colţ

Nimeni nu-i ca mine, dar răţuşca cea urâtă poate că se va transforma în lebăda cea frumoasă, lebăda neagră, cea cu arta, cu florile şi cu fliturile pe care o să le împartă în dreapta şi în stânga.

Frumuseţe De Femei

Spring Flower Fairies - Li Shasha

Frumuseţea e-n femei. În “memei” cum ne numesc unii pe bune. Nu-n flori, nu-n fiori şi nu-n culori. Poate cel mult în artă, care e viaţa mea. Deci frumosul e cel puţin în viaţa mea, în existenţa mea, a mea şi-a altora şi poate chiar şi-a ta. Dar florile-s frumoase!

Cele Care Mă Dau La O Parte

Florile iubirii asumate

Sunt un ghemotoc de lumină care se dă dura de-a lungul personalităţii tale, Big. Chiar dacă eşti cu aia, ştiu că eu sunt a ta pe veci, chiar de-ar fi să manânc scoarţă pentru asta. Sunt o submisiva tristă şi posedată, o Spartacusiană deplină si asumat feminină, într-o arenă a gladiatoarelor devoratoare de publicitate. Eu nu prin 90 / 60 / 90 cm mă exprim, ci prin artă, care e viaţa mea. Acolo unde se opreşte frumuseţa fizică începe sublimul intelectual şi mai departe divinul artei. Ce au ele, fetele tale, pe care le iubeşti atât de mult, e trecător, ce am eu e înălţător. Între scenaristică şi artă, eu aleg cu ochii închişi pictura, chiar dacă nici scenariile nu-s de lepădat. Ne-am înţeles, Big, dragule şi bunule?

Ca Marmota Unui Crin

Azi mă simt ca o cretină, pentru că e vreme urâtă afară. Ieri a fost cod galben de furtună şi m-am simţit exaltată. Am vrut să lucrez, să pictez şi iar să pictez, ca o nesătulă ce sunt, dar nu mi-a ieşit nimic. În loc să fac scenaristică, aşa cum o cere bunul gust, eu încerc să fac pe pictoriţa pentru că arta e viaţa mea. Ambiţia mă va duce până la urmă la succes incontestabil, pentru că aici mă deosebesc eu de restul proastelor şi cretinilor acestei lumi murdare: sunt o insistentă. Cred că am o menire specială pe pământ şi că soarta îmi face cu ochiul, aşa cum zicea Alexandra Coliba pe vremurile bune, când noi două credeam că îl plăcem pe domnul D. Eu m-am pârlit cu mr Big, ea, nu mă mai interesează, dar eu am arta de partea mea. Literatura e adresată celor care nu ştiu să picteze. Scenaristica am făcut-o doar pentru că vroiam să fac ceva strict manual, ca dicteu automat, aşa, în spirit dada. Mă voi aşza negreşit la şevalet şi poate azi îmi iese, iar mâine nu o să mai simt precum o proastă, ci precum o deşteaptă. Dar chiar şi proastă, tot sunt mai mult decât majoritatea celor care mă înconjoară.

Crinul iubirii expectorate

Nonimus Carenţe Plus (poem dada)

Sunt mazeta care tace

Când se potoleşte valul

Şi pietrişul de sub Stâncă

Este, este, este Calu’

Când tăceai, de n-ai mai tace,

Gura ta avea fiori

Mă trezeam cu tine-n preajmă

printre ceilalţi călători.

Invidie

Dedicaţie

Mi-a zis o nebună că adevărata Nona e Nona Ciobanu şi mi-a mai zis că spre deosebire de Adina Pintilie, eu nu sunt deşteaptă şi n-o să fac nimic, nici în teatru, nici în film şi de-aia fac eu artă de doi bani şi sunt florală şi kitchioasă. Nona e în primul rând Sebănescu, scenarista Nona e de talia lui Cristi Puiu şi arta e viaţă, viaţa mea, florile sunt inofensive, nu kitchuri şi kitch e doar prostia omenească. Aşa că Ionela, dragă, mai bine taci, că nici tu nu eşti frumoasă ca Segărceanu, deşteaptă ca Rasovszky sau independentă ca Natarciuc. Şi în plus ai şi pisici, ca fetele bătrâne, ceea ce aşa o să ajungi şi tu. Eu cu arta, tu cu pisicile, fiecare pe drumul său. N-am avut onoarea!

Scăpare În Artă

Astăzi sunt tristă ca o zi de primăvară. Făceam scenaristică pentru un film şi o deşteptă mi-a spus că nu se zice sulfila, ci surfila, de la franţuzescul surfiler, a întări marginile unei ţesături. M-am simţit umilită, cu sufletul în pinoeze. L-am văzut şi pe Big pe messenger, dar când am intrat şi eu de pe invizibil, el a ieşit ca un dobitoc. Singura mea speranţă de scăpare este iarăşi arta. Mi-e dor de artă şi mi-e dor de noi şi mi-e silă de viaţa mea şi îmi iubesc viaţa. Când îmi va trece perioada asta, în câteva zile, are să fie mai bine. Până atunci, doar ARTĂ cu majuscule, şi sulfilări, nu surfilări!

Ne Fe - ricită

Spuma de Flori

Arta'mi Dă Fiori (poem dada)

Cei care consider’

Că viaţa-i o plăcere,

Mai ia o bere!

Şi după aia înc-o bere

Şi dup-aceea încă, înc-o bere!

Însă cei ce simt(e)

În piept o durere,

Să nu mai bea bere!

Să cumpere mere

Că nu-i o avere.

Flori'n bere

Film de Scenariu

Am văzut ieri un film despre lesbiene şi deşi eu nu sunt, mi-a plăcut. Nu le înţeleg pe fetele care îndrăgesc fetele, dar mă fascinează băieţii veseli, supranumiţi gay. Asta pentru că sunt o heterosexuală moderată. Am relaţii puţine, dar importante şi îi păstrez cumva în minte pe toţi cu care m-am însoţit. Într-o bună zi voi face filme despre ei, cu numele schimbate. În creierul meu se găsesc precum în nişte dosare minunate, multe faze de scenariu. Pe câteva le-am folosit deja, la şcoală. Aş vrea să scriu pentru televiziune, dar nu am contacte. Poate cu acest floratic blog, prin care nu fac numic altceva decât să atrag atenţia asupra sufletului meu frumos, care câteodată e sus, câteodat e jos. Ce e pe zero, e arta, care’i viaţa mea.

S-a scuturat floarea

Bine’i De Ziua Pamântului!

Cer şi apă, lut şi pământ, toate se-npreună ca să serbăm astăzi planeta. Aer şi foc, durere şi speranţă, artă şi viaţă … care e viaţa mea. Pământul trebuie să fie o femeie, aşa cum mă simt eu astăzi, de ziua Pământului, de ziua mea, a mea şi-a ta şi-a altora. Da, e 22 aprilie, Ziua Pământului. Îmi spun astăzi din suflet LA MULŢI ANI!

Pământ de flori

Doar O Proastă Ordinară

Aşa mi-a zis Mr. Big că sunt … A uitat oare că i-am oferit ce nu i-am mai oferit nimănui, niciodată, poate doar în vis, vice versa? Se pare că da. Dar nu contează, proasta ordinară se va răzbuna, bătându-şi joc şi de alţii, la fel cum şi-a bătut joc şi de Mr. Big, pentru că asta a făcut de fapt. Să vedem cine regretă atunci. Eu în nici un căci am arta de partea mea, iar Pictura e totul. Ea e însăşi viaţa mea, e a mea, nu a altcuiva.

Ofilite

Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi. O să mă apuc să pictez ceva.

Frumosul E Sublim

După cum se ştie, frumosul e sublim, iar sublimul e superb. Arta e mirobolantă în abnegaţia ei câteodată perimată şi totuşi bovariană. Şi dintre toate frumoasele şi toate frumosurile, pictura e regina mamă a artelor, însă arta e viaţa mea. Condamnată să trăiesc prin sublim, într-o lume superbă a culorilor abstracte. Asta-s eu, aşa mi-e viaţa, când mă scol de dimineaţa.

Floare Todd

Cele Mai Frumoase Flori

Rosemary Abrahams

Aceste minunate flori îmi amintesc de inocenţa mea pierdută. Roşul sângeriu al macilor, sau ce-or fi ei, mă întristează şi mă bucură într-un mod minunat. Mă gândesc la zilele când nu mă gândeam la nimic şi-mi traiam viaţa din plin. It’s My Life Baby! Poţi să crezi orice, dar eu te-am lăsat să te apropii de mine ca să-mi bat joc de tine. Nu în sensul acela, ci în alt sens … pe care doar eu îl ştiu.

Viaţa Mea e Viaţa Mea!

Helen Janow Miqueo - Summer Day Poppies

Arta este viaţa mea

Şi eu fac ce vreau cu ea

Desenez şi colorez

Pe oameni să-nveselesc !